
A curge invers
Dau cu mâna la o parte întunericul
care mă desparte de zori
și mai ales de tine
să te privesc cum colorezi eternitatea
în preajma viselor
iar pentru a-ți urmări visul
de care nu poți scăpa
împing departe
dincolo de întuneric
aerul care mă împiedică să te văd
să te mângâi
și să te nemuresc
în vreun poem
cu respirația întretăiată
de neștiutul care-mi pândește inima
și răsăritul
mă retrag în propria-mi îndrăzneală
ca într-o cochilie
din care totul mi se pare
a curge invers
***
Poetul e un om liber
crede el
din moment ce poate umbla toată noaptea
după metafore sălbatice
și după lumină de neînduplecat
Poetul e un om liber
cel puțin așa i se pare
când strecoară printre degete și printre gânduri lumina noii zile
și câte o metaforă cumințită
Poetul e un om liber
cred eu
fiindcă el poate să se joace
fără teama că-l va certa vreo muză
cu metafore îmblânzite
și felii de lumină proaspătă
numai ca să le așeze cuminți
pe paginile albe ale sufletului său.